In colonia militara SHAPE (Supreme Headquarter Allied Powers Europe), acum cu numele schimbat in ACO, (Allied Command Operations) de langa Mons, Belgia, a fost zi de sarbatoare. Conform traditiei, aceasta zi se numeste “Fun for All” si seamana cu o sarbatoare campeneasca de pe la noi. Fiecare organizatie, liga, club isi deschide un stand de prezentare, vanzare, registre de inscriere in organizatie sau strangere de fonduri pentru diferite cauze.
Ziua a debutat mai putin promitator. Organizatorii, care promisesera “Fun for All” (distractie pentru toti), se uitau resemnati la norii care acopereau cerul de trei zile si din care a curs o ploaie “belgiana”, care ne stricase buna dispozitie. Incetul cu incetul, oraselul militar a inceput sa se anime si, dupa ce si-au terminat cumparaturile saptamanale, “SHAPE-ienii”, trasi de maneca de copii, au inceput sa fie atrasi de distractia care se profila in jurul corturilor si pavilioanelor viu colorate. Mirosul de mici la gratar, de hamburger si hot-dog cu cartofi pai, bere si cola te imbiau si ei la distractie. Muzica si dedicatiile muzicale erupeau din difuzoarele postului de radio SHAPE, intrerup­te de comentariile “life” ale anima­torilor, care stiau sa-si faca meseria si sa aduca zambetul pe fetele tuturor. Copiii au luat cu asalt tonetele de inghetata si standurile cu surprize.
In cortul imens din centru, muzica acompania diferite formatii de dansatori si cantareti de toate varstele si nationalitatile care se dadeau in spectacol pe scena amenajata. Tot cortul era si locul unde puteai sa te asezi la masa dupa ce iti alegeai prazul de la diferiti vanzatori ambulanti. Toata lumea manca, aplauda, fotografia artistii mai mult sau mai putin profesionisti. Pe la ora pranzului, cand toata suflarea incerca sa gaseasca un loc pentru pranzul campenesc, undeva, in spatele scenei, a aparut un grup de aproximativ douazeci de persoane, imbracate in costume nationale romanesti. Nu erau romani pentru ca bruma de romani de aici nu puteau organiza asa ceva. Oamenii au intrat pe scena, banda a inceput sa ruleze si din difuzoare se auzea muzica naiului, tambalului si viorii romanesti. Pur si simplu, uitandu-ma la maramele care fluturau in valtoarea dansului romanesc, incercam sa gasesc o explicatie logica si coerenta. Albanezi - nu erau, pentru ca sunt prea putini aici; sarbi, croati, bosniaci, unguri, bulgari, nu, pentru ca mai stiam ceva despre specificul fiecarei tari vecine. Nici moldoveni de peste Prut nu erau, pentru ca sunt cativa aici, poti sa-i numeri pe degete. Enigma mi-a fost dezlegata subit de vocea Sofiei Vicoveanca. Singura solutie era sa ma duc sa-i intreb de unde sunt si poate, asa, o sa-mi gasesc singur o explicatie plauzi­bila.
Dupa ce au trecut in revista tot spectrul dansului popular roma­nesc, dupa o ora si jumatate de jucat, au parasit scena, au venit printre spectatori si fiecare din ei a convins pe cate unul sa vina pe scena sa incerce sa danseze cu ei. Si au reusit. Scena s-a umplut din nou si, cu totii, au inceput sa danseze un fel de “Brasoveanca”. Spectacolul s-a terminat in aplau­zele si chiotele tuturor, prezentato­rul lamurindu-mi o parte din mister, prezentandu-i inca o data ca ansamblu de dansuri romanesti. Am fugit in spatele scenei sa-i intreb de unde sunt, daca sunt romani, daca vorbesc romaneste. Si ce-am aflat… O singura doamna vorbea engleza, toti fiind belgieni sadea. Erau belgieni din localitatea Vitrival, grupul se numea Vitrifolk si, pur si simplu, au vazut dansuri romanesti, le-au placut, au vizitat Romania si au incropit la ei, in sat, acest grup de dansuri. Puteti crede asa ceva? Ei bine, convingeti-va singuri. Adresa este – Chaussée de Charleroi, 123 cod 5070 Vitrival, Belgia. Numar de telefon +32 496-92.03.08
Plutonier major Ion CHIRU

Article paru sur Internet (Presse Militaire Roumaine).

PRESSE 2004            PRESSE